1 an 9 luni 21 zile de la ultimul articol scris aici.
Mult timp am crezut că avea să fie ultimul dintre toate, că puterea mea de a scrie a plecat și că lucrurile aveau să rămână așa pentru totdeauna.
De atunci au fost perioade lungi de timp în care viața m-a ținut în meciuri atât de strânse încât orice aș fi scris în afară de “I am lost” ar fi fost o trădarea a mea față de mine. Iar despre cum m-am pierdut și în câte feluri și locuri a trebuit să mă caut ca să mă pun la loc, n-am simțit că știu sau pot să vorbesc.
De la o vreme, însă, începe timid să intre lumina. Nu am atins vreun echilibru absolut, dar pare că găsesc mai ușor răspunsuri și sens și reușesc să-mi adun altfel puterile. În toată tăcerea, au fost mereu planuri, gânduri și proiecte, iar câteva dintre ele încep acum să capete formă și chiar conținut concret.
Procesul nu-i gata și poate că nici n-o să fie vreodată, însă ce am realizat după reprizele în care mă așteptam pur și simplu să mor e că ele, de fapt, mă curățau cumva. În urma lor am rămas cu ceea ce eu cred că sunt niște începuturi, puncte de plecare pe care am decis să le urmăresc și să descopăr unde duc.
Chiar zilele trecute ceva a venit buluc peste mine și m-a destabilizat. Într-o discuție cu Loredana*, prietena mea, mă zvârcoleam sub ceea ce credeam că era nedreptatea faptului că altcineva terfelește astăzi niște contexte de viață față de care eu am considerat potrivit să păstrez o distanță respectuoasă și să aștept cu sfială până aveau să se deschidă singure. Cum nu mi s-au deschis niciodată, teoria mea era acum că, de fapt, aș fi putut avea mai mult din ce-mi doream dacă forțam nota în loc să fi fost fraieră și pioasă.
Loredana* a zâmbit și cred că naturalețea cu care a zis “Luiza, dar ăsta e ceva-ul tău, n-ai fi tu dacă nu ai ține atât de mult la a face într-un fel curat ceea ce faci.” m-a determinat să mă opresc și să mă uit la situație dintr-un alt loc.
Avea dreptate. Nu vreau și nu pot să mint. Să falsific realități sau să pozez în ceva ce nu sunt, ori să-mi atribui fals lucruri, locuri sau situații. Iar dacă asta o să mă “coste” oportunități, experiențe sau poate chiar oameni, so be it!
Eu nu mint.
Nu mint bărbați pentru că
Simt cum se-ncing înăuntru și ard
Firele care-mi țin la un loc
Sufletul schilodit de minciunile lor.
Nu mint copii pentru că
Îmi amintesc și astăzi covrigul
Din care apucasem să mușc
Când lacrimile au țâșnit pe covor.
Nu mint prieteni pentru că
Se face frig și întuneric în mine
Și nodul din gât stă să plângă și acum
Durerea surdă a trădărilor lor.
Și nu mă mai mint nici pe mine
Ca-i bine când nu-i. Sau ușor.
Respir, caut puterea în mine și-mi dau voie apoi
Să cad când mi-e greu, să plâng când mi-e dor.
*Loredana este în lista mea foarte scurtă de psihoterapeuți excepțional de bine pregătiți, dau cu drag și mare încredere contactul ei oricui vrea să lucreze online sau în Bârlad.
