Luiza Drian Psiholog
Despre mine
Sunt om înainte de orice titulatură, status, poziționare. Am trecut prin multe, am parcurs drumuri lungi de auto-cunoaștere și vindecare. Știu că doare, știu că singur nu se poate, știu că sunt într-un punct în care îi pot ghida pe alții. Să trăiască vieți mai armonioase, să își valorifice potențialul, să se uite cu încredere la linia orizontului.
Manifest
Fiecare psiholog are propriul proces și mod de lucru, iar de aici rezultă și serviciile pe care le oferă. Deși continui să explorez și sunt deschisă la abordări diferite în funcție de colaborările pe care le am și nevoile pe care le observ de o parte și de alta a baricadei, am reușit să ajung la o abordare care astăzi are sens. Atât pentru mine, cât și pentru cei care aleg să îi ghidez în călătoria asta.
Procesul terapeutic
E despre tine decizia ta
Procesul terapeutic începe cu decizia ta de a mă contacta. Indiferent de forma în care alegi să o faci, îți mulțumesc pentru încredere și te felicit pentru curaj. De aici și până la a lucra împreună mai sunt doar câteva aspecte pe care e nevoie să le cunoști. În felul acesta, ștergi necunoscutul de pe lista lucrurilor care te-ar putea speria în legătură cu pasul de a începe terapia.
Luiza, îți mulțumesc pentru ce mi-ai dat! E foarte valoros pentru mine. Întrebările tale m-au ajutat să separ esența de detalii, să clarific.
De puține ori am avut a-ha-uri așa profunde.
Și-ți mai mulțumesc pentru ceva: îți mulțumesc pentru că ești.
Loredana
Îți mulțumesc că îmi dai putere sa cred în mine. Sau mai degrabă ca mă faci să văd puterea din mine. Mulțumesc că mă faci sa realizez ca nu e nimic în neregulă cu mine, ci e Matrioshka aia care trebuie “onorată”. Mulțumesc ca m-ai ajutat sa o găsesc pe Andreea mică care avea nevoie de mine, dar în același timp aveam și eu nevoie de ea.
Mulțumesc pentru fiecare beculeț aprins și pentru fiecare îmbrățișare de la fiecare final de ședință. Și, la final, deși tu probabil ai spune că sună a “reclamă de teleshopping”, mulțumesc ca îmi schimbi viața de fiecare data când trece încă o săptămână!
Andreea
Luiza este sculptorul grijuliu al sufletului căutător, obosit, rătăcit, iar eu prind curaj să ies din carapace, încet. Azi, cu ajutorul ei, am văzut în discursul meu ceva ce singură nu puteam vedea deloc: pe MINE. Când eu credeam că vorbeam despre alții, ea m-a ajutat să înțeleg că era, de fapt, despre mine.
Abordarea ei este diferită și îmi este greu să explic cum exact, dar este terapeutul care cu siguranță le-ar plăcea mult și sufletelor de artiști, de spirituali, de gânditori, care sunt greu, foarte greu de înțeles uneori. Duce o muncă… de arheolog, fină, minuțioasă cu sufletul. Te va pune să închizi ochii, să respiri, SĂ TE VEZI PE TINE. Vei trece prin stări… Stări de conștientizat, de iertat, de acceptat; Te va ajuta să privești lucrurile din altă perspectivă.
Olesea
Cand începe să-mi prezinte o perspectiva, mintea mea, obișnuită cu exercițiul anticiparii, cauta, fara prea mult succes, o continuare a ideilor ei. M-am regasit spunandu-mi mie: ”Nu face sens… unde oare dorește să ajungă cu asta???”
Apoi, cuvintele ei se rostogolesc încet, unul câte unul, se așează cuminți într-un șir ordonat care surprinde un adevăr atât de simplu încât mă simt copleșită, dar și recunoscătoare că am intalnit-o.
Isabella
Pe Luiza am intalnit-o într-un moment greu din viața mea și a reușit sa ridice câteva pietroaie grele ce mă apăsau. Mi se pare incredibil că după ce ascultă atâtea povesti mai poate empatiza. E o meseria grea, dar nu cred ca ar fi putut alege mai bine. Este ceea ce îi trebuie unui om care are unele tulburări sufletești. Pune întrebările cheie ca să își obțină răspunsul singur.
Mereu am simțit-o aproape, chiar și în zilele mele mai proaste. M-am putut deschide in fata ei, iar energia pe care mi-o transmite este una foarte bună.
Nicu
Articole de pe blog
nu mint
Nu vreau și nu pot să mint. Să falsific realități sau să pozez în ceva ce nu sunt, ori să-mi atribui fals locuri, lucruri sau situații. Iar dacă asta o să mă “coste” oportunități, experiențe sau chiar oameni, then so be it!
această tinerețe a mea
Prea mult și cu sânge am luptat până să mă pot bucura. Prea mult am ars în bătălii și războaie până să apuc să zăresc liniștea. Kilogramele, acneea, zbuciumul și durerea, prea mult mi-au răpit din tot ce avea ea să-mi dea.
Și acum că ne avem, să aflu că, de fapt, se grăbea? Că n-a fost niciodată, în fond, aici ca să stea?
despre nevoi
„Prietena mea, te iubesc, știu ca și tu pe mine și știu și că mi-o spui cu drag, dar eu acum am nevoie să pot alege să primesc numai încurajare.”